Destinul celor 8 copii din familia Malancu, dintre care cel mic a fost adoptat de prim-ministrul Viorica Dăncilă! Citeşte întreaga ştire: Destinul celor 8 copii din familia Malancu, dintre care cel mic a fost adoptat de prim-ministrul Viorica Dăncilă!

Viețile paralele ale fetelor și băieților unei familii de țărani din comuna Butești, Teleorman, oglindesc, la scară mică, situația copiilor României: cei nevoiași au mici șanse la o viață bună, cei care cresc în familii cu posibilități se dezvoltă, iar cei care pleacă în Vest își măresc posibilitatea de a întrerupe cercul sărăciei.

În ianuarie 1990, profesoara de tehnologie de 26 de ani din Videle, Viorica Dăncilă, înfiază al optulea copil al Floarei Trocan și al lui Tudor Malancu. Băiatul este născut chiar în ianuarie, prima lună a României libere de comunism. „Eu am vrut să-l las în spital, că nu mai puteam să-l îngrijesc și pe el! Cred și acum că am făcut bine și am văzut și eu la televizor că doamna l-a îngrijit bine”, spune Floarea Trocan, mama naturală a lui Victor Dăncilă. Băiatul de 29 de ani știe că a fost adoptat. Documentarea din Butești și de la Videle și mărturiile obținute atât din familia Dăncilă, cât și din cea a mamei naturale au oferit confirmarea că Victor a aflat de mai multă vreme unde s-a născut și cine îi sunt frații și surorile. Mama și frații l-au revăzut pe Victor în imaginile recente de la Ateneul Român, când băiatul prim-ministrului a stat în loja oficială la evenimentul preluării de către România a Președinției Consiliului UE. „L-am căutat pe Victor la școală, să vorbim ca frații. I-am scris și pe Facebook, dar el mi-a zis că nu vrea să ne vedem”, povestește Cristina, 36 de ani, una dintre surorile mai mari. Destinul paralel al celor 8 fete și băieți din Butești este simbolic pentru șansele pe care le au în viață copiii români. Cei rămași în satele din Teleorman au făcut cel mult 8 clase și se descurcă extrem de greu, alte două surori muncesc în Germania și oferă propriilor lor copii o șansă reîmprospătată, iar mezinul Victor, băiatul înfiat de Viorica Dăncilă, a terminat facultatea și e angajat la Curtea de Conturi.

Informațiile obținute de Libertatea susțin că înfierea lui Victor s-a făcut fără bani sau recompense, numai că pașii legali sunt neclari. Floarea Trocan, mama care l-a născut pe Victor și care recunoaște că Viorica Dăncilă i-a schimbat enorm în bine viața băiatului, își amintește însă că „primul certificat de naștere a fost făcut direct pe numele Dăncilă”, ceea ce poate fi o problemă legală. Contactat, premierul Viorica Dăncilă a refuzat să comenteze aspectele concrete ale adopției. Libertatea consideră de interes public felul în care un actual înalt demnitar a adoptat un copil și, întrucât Victor știe că e înfiat, redacția a decis să publice povestea celor 8 copii născuți în casa modestă din Butești și pe care viața i-a dus în direcții atât de diferite.

Femeia care căra lemne cu spatele

În ianuarie 1990, iarna grea a primului an de după Revoluție, cu gândul la cele șapte guri de hrănit acasă, îngenuncheată de necazul cu bărbatul, bolnav de cancer în stadiu terminal, internat într-un spital din Capitală, Floarea Trocan ia o decizie radicală: va abandona copilul, un băiat, la maternitate. „Nu mai puteam hrăni o gură în plus. Ar fi ajuns la orfelinat”, își amintește azi Floarea, o femeie de 67 de ani, cu ochi verzi și pătrunzători. Floarea locuiește acum în alt sat, Baciu, tot în Teleorman, la doar câțiva kilometri de Butești, locul unde s-a născut Victor. În gospodăria veche a rămas Marian, cel mai mare dintre frați, care avea 16 ani în ianuarie 1990. „Casa veche a ars acum câțiva ani, dar oamenii din sat ne-au ajutat, așa cum m-au ajutat să-mi cresc și copiii”, spune Floarea, cea care a muncit în gospodăriile consătenilor, cărându-le vreascuri cu spinarea, văruindu-le casele sau bătând fasolea. Povestea ei revine în ianuarie 1990, când se hotărăște să lase copilul în spital. „Doamna Dăncilă a vrut s-o adopte și pe Aurelia, însă frații ei nu m-au lăsat” Salvarea mamei și a băiețelului vine într-un mod neașteptat. O infirmieră știe o asistentă, care la rândul ei cunoaște o „doamnă profesoară care-ar vrea un copil”. „Doamna” a lăsat vorbă la spitalul din Videle: „Anunțați-mă, vă rog, dacă cineva abandonează un nou-născut”. Floarea Trocan are 37 de ani, Viorica Dăncilă, 26. „Doamna profesoară” e anunțată și ia legătura cu familia. Tatăl, Tudor Malancu, e la spital în București. Adopția băiatului e tratată exclusiv de mamă. „Doamna profesoară a vrut să ne vadă pe noi, familia și a venit la noi în casă”, își amintește Floarea. Era în capătul unei ulițe cu gard de sârmă. „Când a intrat în bătătură, doamnei i-a plăcut și Aurelia, fetița blondă care avea doi ani și ceva. Am vrut s-o dau și pe ea, să-i ușurez viața, dar frații s-au opus. «Dacă o dai și pe Aurelia, du-te după ea, nu te mai întoarce!», mi-au zis ceilalți copii”, spune Floarea. „Primul certificat de naștere a fost făcut pe numele Dăncilă” Floarea Trocan își amintește că „am mers împreună cu doamna Dăncilă la Primăria comunei Siliștea și am semnat încuviințarea înfierii. Cu hârtia aceea, doamna s-a dus la Videle și a făcut actele. Iar primul certificat de naștere a fost pe numele Victor Florin Dăncilă”. „În a șaptea zi de la naștere, doamna Dăncilă a venit și a luat copilul de la maternitatea Videle”, încheie Floarea povestea. Băiatul abia născut devine „Victor Florin”, nume dat de Viorica Dăncilă. „Soțul meu, tatăl băiatului, n-a aflat niciodată că l-am dat. Era grav bolnav, internat în spital și mă întreba mereu unde e, îi ziceam că e prea mic. Soțul a murit în martie 1990, fără să-l vadă vreodată”, Floarea Trocan, mama naturală a lui Victor Dăncilă Ajuns în familia Dăncilă, destinul lui Victor se schimbă. Ajunge într-un bloc la Videle, un cu totul alt confort decât cel care îl aștepta în casa mică din Butești.

„Victor a fost crescut mult de Marieta, mama Vioricăi, și de sora acesteia, Maria Dedu, căreia băiatul îi spunea «mama». Victor știa că e adoptat. Atât în familie, cât și la școală nu era un secret că venea din familia Malancu, din Butești”, povestește o rudă din familia Dăncilă. Povestea celor rămași e complet diferită. Ei intră în categoria celor care, în 29 de ani scurși din ianuarie 1990, nu și-au îmbunătățit, în țară, șansele la o viață bună. 41,7% dintre românii în vârstă de sub 18 ani sunt supuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, cea mai mare proporție din Uniunea Europeană, arată datele biroului european de statistică Eurostat. Toți cei 8 copii ai familiei Malancu au pornit de la aceeași linie dură de start. Starea la care au ajuns a fost determinată de locul în care au trăit.

Loading...