Motto: „Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii, ci evreii care lupta impotriva evidentei, căci ei stiu bine ca Hristos este Dumnezeu, dar prin Talmud si Cabala au rastalmacit învatatura revelata a Vechiului Testament. Ei se închina fie vitelului de aur impotriva Dumnezeului lui Moise, fie lui satana impotriva adevarului lui Hristos. Poporul evreu L-a dat pe Hristos, dar e incapabil sa-L urmeze, căci el însusi se considera Hristos – iata culmea demonismului la care a ajuns!”
(Cartea „Întoarcearea la Hristos”, Ioan Ianolide)

Institutul „Ellie Wiesel” din România cere primăriei Tîrgu Ocna să retragă titlul de cetăţean de onoare al oraşului adordat post mortem lui Valeriu Gafencu. Asta sub pretextul că sfîntul ar fi fost membru al unei organizaţii antisemite, fapt pentru care a fost condamnat de statul român de două ori.

Titlul de cetăţean de onoare al oraşului Tîrgu Ocna i-a fost acordat lui Valeriu Gafencu la data de 10 februarie 2009, de către Consiliul local al oraşului sus-numit. Faptul a avut loc în ajunul împlinirii a 57 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfîntului Închisorilor, la iniţiativa Federaţiei Asociaţiilor Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti şi a asociaţiei „Prezent!”.

VEZI SI: Cam aşa ia sfârşit existenţa rasei albe în Europa. PLANUL KALERGI

Nu vom pierde timpul prin a răspunde cu aceeaşi monedă acţiunii lipsită de simţ omenesc şi demnitate a grupului de evrei (acţiune tipică rasei din care dînşii fac parte). Ne vom opri doar la a aduce în evidenţă unele aspecte legate de acest subiect. Suntem siguri că cititorii sinceri şi neintenţionaţi vor pătrunde în esenţa lucrurilor, şi-şi vor da seama în final de lipsa de adevăr şi bun simţ a cererii înaintate de reprezentanţii Institutului „Elie Wiesel”. Aşadar:

– organizaţia din care a făcut parte Valeriu Gafencu nu a fost condamnată de tribunalul de la Nurnberg ca fiind fascistă, antisemită, sau că ar fi comis crime de război.

– Valeriu Gafencu a fost condamnat în timpul represaliilor antilegionare pornite de Ion Antonescu după 23 ianuarie 1941. Practic, Gafencu a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru faptul că era şef pe Frăţile de Cruce din Iaşi şi se ocupa de educaţia moral-creştină a tinerilor. Astfel deciziile coprurilor de judecată din mai şi decembrie 1941 pot fi calificate ca acte de represiune politică, iar pe Valeriu Gafencu – ca fiind un deţinut politic.

VEZI SI: De ce vor alogenii care conduc colonia Romania să-l interzică pe Țuțea?

– în temniţă, noul mucenic Valeriu Gafencu a dat dovadă de o atitudine jertfelnică ieşită din comun, nu doar faţă de fraţii de suferinţă legionari, ci şi faţă de deţinuţii cu viziuni diferite, printre care şi pastorul protestant de origine iudiacă, Richard Wurmbrand. Astfel, primul i-a dăruit de bună voie evreului doza de streptomicină, primită de la familie. Prin urmare, pastorul evreu s-a însănătoşit şi a ajuns la libertate, în timp de Valeriu Gafencu s-a stins la doar 31 de ani de viaţă. Acest eveniment este relatat pe larg în cartea memoralistică „Întoarcerea la Hristos” a lui Ioan Ianolide, iar fragmentul respectiv poate fi citit mai uşor în acest articol.

– un ultim aspect pe care trebuie să-l spunem, este starea de sfinţenie la care a ajuns Valeriu Gafencu în închisoare. Cunoaştem din mărturiile fraţilor săi de suferinţă şi din scrisorile trimise familiei că Valeriu a ajuns la o trăire duhovnicească ascetică, din care nu lipsea spovedania sinceră şi deasă, postul, rugăciunea neîncetată, milostenia. Iar acest lucru îl absolvă de toate păcatele pe care le-ar fi comis în tinereţe.

Sperăm că nu am jignit pe nimeni prin enumerarea acestor aspecte. Ba mai mult, sperăm că am contribuit la înţelegerea realităţii de către persoanele interesate de această dispută.

Sursa

loading...
.

Comentarii

comments