În plin „fenomen Halep”, când atenţia majorităţii românilor se îndreaptă, cu admiraţie sau, dimpotrivă, cu critici, către fetiţa din Constanţa devenită numărul 1 mondial pornind de pe locul 150, jurnalista Daniela Șontică a scris o scrisoare tulburătoare pe care a făcut-o publică şi pe reţelele de socializare. Jurnalista mărturiseşte într-o postare pe pagina personală de Facebook: „Am scris din iubirea pe care o am pentru Simona, pe care n-o judec niciodată când pierde şi îi acord mereu toată încrederea”.

Scrisoare către Simona Halep

Simona, eşti înaltă cât Everestul, dar cred că poţi să mă auzi când îţi spun aceste lucruri.

Tu nu eşti Simona Halep, fiica părinţilor tăi, nu eşti fata care se închină la sfârşit de meci câştigat (chiar, de ce nu te mai închini în ultima vreme?);

nu eşti Simona pe care o înjură unii, nu puţini, care scot din adâncurile lor necontrolate frustrarea personală că nu au reuşit ei nimic în viaţă şi nici cei în care au crezut;

nu eşti Simona Halep lângă numele căreia scrie Rou şi este steagul ţării noastre pe care spui că o iubeşti şi te cred;

tu nu eşti Simona Halep care are ”probleme cu mentalul”, cum spun ”specialiştii” de pe facebook, crezând că este normal să câştigi toate meciurile din toate turneele şi că n-ai avea dreptul la înfrângeri;

tu nu eşti Simona care ne face să râdem şi să plângem la victorii şi la inevitabile eşecuri, căci ştim şi noi, aşa e în tenis;

tu nu eşti fetiţa care strica cu mingea pereţii casei bunicilor pentru că adora să joace tenis chiar şi la perete;

tu, Simona, nu eşti acea fetiţă speriată de Şarapova de 7 ori ca într-o poveste proastă şi care a învins-o atunci când nimeni n-a mai crezut;

tu nu eşti minunata sportivă care a umilit-o pe Serena la Turneul Campioanelor, nici fata cea mai frumoasă de pe teren, oricâte cristale Swarowski şi-ar pune în miez de zi rusoaica aia fiţoasă;

nu eşti Simona care vine dintr-o ţară săracă, neştiută pe harta lumii, ţară în care eşti groaznic de iubită de unii şi cumplit de urâtă de alţii (nu-i lua în seamă, nu este vorba decât despre ei înşişi aici, ştii şi tu).

Nu, Simona, tu nu eşti nimic din toate astea.

Tu eşti Simona ta, numai a ta, cea făurită de tine în propria inimă, acolo unde poţi să fii nimeni şi nimic, dar unde eşti numărul 1 dintotdeauna, unde câştigi toate marile şlemuri învingându-ţi toţi demonii, când îţi asculţi îngerul alb care îţi spune că totul este între tine şi tine. Pe viaţă şi pe moarte. În definitiv, totul este ceva atât de personal, numai între tine şi Dumnezeu!

Loading...
loading...