Ce putem spune despre politica caracteristică celei de-a doua perioade? Dacă ar fi să facem o scurtă incursiune în istorie, această perioadă începe odată cu apariţia şi afirmarea Masoneriei ca organizaţie secretă, care îşi pune ca scop cucerirea lumii prin umbră şi formarea unui guvern mondial.

Putem da mai multe date istorice, ca fiind începutul acestei perioade. Putem spune că ea a început încă la mijlocul secolului XVII, ca urmare a războaielor civile din Anglia. Putem spune că ea a început în 1776, odată cu crearea artificială a SUA, sau putem da ca dată de început sîngeroasa revoluţie jidovească din Franţa anilor 1789-1794.

Dar, în linii generale, putem afirma că începutul epocii politicii moderne începe în secolul XVIII. Ea este legată direct, după cum am spus mai sus, de afirmarea Masoneriei. „Valorile” centrale, în jurul căreia s-a creat acest gen de politică sunt: parlamentarismul, democraţia, libertăţile absurde, capitalismul, consumatorismul, genocidul, revoluţiie democratice, negarea creştinismului, etc.
Să vedem care sunt caracteristicile acestui gen de politică:

Conducerea din umbră: anume în acest gen de politică putem spune că dispare legătura directă dintre cei care conduc cu adevărat un stat şi societate. Deşi în democraţia modernă se afirmă cu glas tare că poporul este condus de reprezentanţii aleşi direct, în realitate, de-a lungul istoriei poporul nici nu a avut cunoştinţă de cei care îi decideau soarta. Clasa politică nu reprezintă decît un grup intermediar, care îndeplineşte ordinele finanţatorilor şi „unge ochii” electoratului. Spre deosebire de medievalism, cînd majoritatea voievozilor sau regilor nu erau influenţaţi de nimeni, politica modernă ne aduce în dar un nou sistem, în care preşedinţii, prim-miniştrii sau miniştrii nu sunt decît nişte marionete care joacă după cum li se cîntă de către oamenii din umbră.
Iar pentru însesnirea acestui mecanism, au fost create şi răspîndite cîteva doctrine politice precum: liberalismul, socialismul, comunismul, marxismul, anarhismul, conservatorismul, etc. Acestea, venind mereu dinspre Apus, nu au avut decît o singură menire, aceea de a înlesni controlul unui mic grip social (în cazul nostru, masonii) asupra întregii societăţi, care a devenit între timp o adevărată turmă.

VEZI SI: VIDEO – Dan Puric: ”Înainte să ne jefuiască ăștia țara, te jefuiesc de modele, de valori, nu mai ai încredere.”

Exportul de revoluţie şi crearea statelor după model străin. Aceasta pare să fie încă un aspect distinctiv al politicii moderne. Majoritatea statelor nou formate în secolele XIX sau XX (România, Italia, Iugoslavia, Polonia) s-au format sub imensa influenţă a cercurilor influente din Occident. Exportul de revoluţie a avut loc preponderent după 1789, şi are momente de cotitură ani precum:
1821 – valul de revoluţii „atlantice” care a cuprins continentul din Portugalia pînă în Grecia şi Principatele Române, şi care s-au manifestat şi în America de Sud.
1834 – ample revoluţii cu caracter „democratic” în ţările Europei Centrale.
1848 – aşa numita „primăvară a popoarelor”, care nu a fost decît un alt val de revoluţii de export, avînd menirea de a deznaţionaliza, pardon, democratiza ţări din Europa de Est şi Centrală.
1917-1920 – ani în care revoluţia bolşevică a fost experimentată cu succes în Rusia de către cercuri influente din Occident şi SUA.
1989–prezent – crearea, după modelul post-modernist a majortăţii statelor rezultate din
căderea Cortinei de Fier.

Astfel, majoritatea statelor moderne au fost formate datorită implicării masive din exterior. State precum Rusia bolşevică, Franţa celor 5 republici, România anilor 1859 şi altele, s-au format exclusiv prin implicare străină, ceea ce le-a conferit o politică total diferită de formele de stat autentice care le-au precedat. Ele s-au format în perioade relativ scurte de timp, cu mult mai scurte decît în epoca medievală. Aici nu avem decît o singură explicaţie: ele au fost create artificial.

Şcolirea politicienilor în exterior. Nume de politicieni precum Al. Ioan Cuza, Lenin, N. Titulescu, I.G. Duca, Trotski şi alţii, au condus destinele a milioane de oameni. Cu toţii au fost „crescuţi” prin Paris sau alte oraşe occidentale. Acolo li s-au implantat modele de gîndire europeniste, au fost îndoctrinaţi în spiritul democraţiei, fiind rupţi de idealurile naţionale. Odată ajunşi la putere, aceşti indivizi au făcut exact ceea ce li s-a dictat. Este clar că politica dusă de aceştia nu a avut nimic de-a face cu realităţile poporului din care făceau parte şi a atras nemulţumirea şi dispreţul oamenilor de rînd.
Astfel, spre deosebire evul mediu, cînd viitorii regi sau voievozi erau crescuţi de mici în cadrul valorilor neamului pe care urmau să îl conducă, politicienii moderni şi postmoderni veneau „dintr-o altă lume”, total diferită de realităţile care avea nenorocul să fie condus de ei.

VEZI SI: Manipularea si discreditarea – armele Occidentului impotriva poporului roman. Partea I

Caracterul anti-naţional. Dat fiind că majoritatea statelor moderne au fost create după model străin, şi au avut politicieni marionete, politica care s-a dus în aceste state a avut un profund caracter anti-naţional. Unii vor replica că anume în această perioadă şi anume datorită implicării din exterior şi a politicienilor trădători a fost posibilă crearea statelor naţionale. Nimic mai fals. Statele moderne nu au avut niciodată un pronunţat caracter naţional. Cel mai veridic exemplu este statul român modern:
– O Constituţie copiată după modelul belgian.
– O clasă politică care a avut mereu idealuri străine de cele româneşti.
– Legi care au distrus practic specifiul naţional (codul civil, legea învăţămîntului, legea agrară, legea administrativă, etc.).
– Acordarea cetăţeniei veneticilor începînd cu 1923.

Un stat nu poate fi numit „naţional” atîta timp cît promovează un sistem educaţional laic (mai bine zis ateist) şi acordă cetăţenie tuturor rătăciţilor. Sau, în ce măsură slujeşte ideii neamului un stat care importă legi barbare din Occident şi face jocurile intereselor ascunse ale cuiva?

VEZI SI: ILUZII oferite pe tava de straini: Ce au primit ROMANII dupa intrarea in UE? 10 ani de integrare, saracie si comenzi date de mai marii Europei

Aceste forme de state, precum şi politica promovată de ele au fost foarte departe de ceea ce numim interesul naţional. Nu au fost şi nu sunt nici azi în concordanţă cu realităţile din societate. Şi mai mult, în loc să asigure consolidarea şi continuitatea valorilor neamului, politica de tip modern şi postmodern a făcut şi face tot posibilul pentru ca un neam să degradeze şi să fie spălat de identitate.
Statele medievale se îngrijeau ca copii neamului să crească în spiritul iubirii de neam şi în spiritul jertfei pentru aproape, în timp ce în ultimii 160 de ani nu vedem decît guverne care au crecut generaţii întregi de aventurieri, netrebnici, trădători, oameni neinstruiţi militar, oportunişti, iresponsabili.
Pe cînd în politica medievală se punea accentul pe puterea militară a ţării şi se creşteau bravi soldaţi, politica trădătoare de azi are ca scop creşterea unor laşi şi fricoşi, care nici să nu se gîndească la lupta cu arma în mînă pentru folosul neamului.
Dacă politica medievală era orientată spre educarea unui număr mic de intelectuali (care erau crescuţi în mediul sănătos al mănăstirilor), politicenii de azi se îngrijesc ca să ne instruiască cîte vreo 15, pentru ca mai apoi să nu avem unde ne angaja.
Şi astfel, lista poate continua.

Sopul propus de politica modernă şi postmodernă diferă cu mult de cel pe care şi-l propuneau statele medievale. Din cîte ştim, obiectivul sau punctul final al politicii majorităţii statelor medievale era întărirea independeţei şi statutului său în raport cu alte state. În acest sens au acţionat atît statele barbare din Occident, cît şi statele creştine din Europa de Est. Din păcate, politica ultimilor două veacuri este orientată spre distrugere. Dacă lăsăm deoparte aspectul declarativ, constatăm că scopul, sau menirea politicii moderne este de a deznaţionaliza, exploata şi subjuga total popoarele lumii. De aproape două veacuri, politica are o singură direcţie: spălarea individului de identitate, distrugerea valorilor naţionale, slăbirea rezistenţei morale şi fizice a popoarelor, supunerea economică a statelor lumii forţelor care ne „democratizează” şi ne aduc „libertăţi”.

VEZI SI: Ar fi dorit Eminescu România în UE?

Da, avem peste 200 de state pe glob. Toate au demunire, steag cît mai colorat şi un imn mîndru. Însă, cu greu vom găsi cîteva state care să fie constituite după un ideal naţional şi să servească, prin politica lor, interesele neamului. Cele 5 degete de la singură mînă vor fi prea multe pentru a le enumera. Putem constata deci, că în mare parte scopul propus de Masonerie, cea care a trage frîiele politicii ultimilor două veacuri, este realizat. Majoritatea statelor lumii sunt subjugate politic, economic şi identitar poate pentru totdeauna. Politica, cea care cîndva avea menirea de a contribui la afirmarea şi mîntuirea nemaului, acum nu mai este decît un instrument de îndobitocire şi manipulare a oamenilor.

Consider că avem nevoie de o revoluţie la nivelul politic al existenţei noaste. Avem nevoie de o revoluţie care să ne întoarcă la valorile de altădată, la valorile medievalului. Doar prin constituirea unui stat după modelul de cîndva, şi promovarea unei politici asemănătoare cu cea a lui voievozilor creştini putem reveni la calea de la care am deraiat. Mulţi vor spune că, în realităţile de azi este imposibil să creezi un stat după principii medievale, şi că ar trebui să mergem în rînd cu lumea „civilizată” – acesta este un gînd sinucigaş. Principiile medievale sunt destul de sănătoase, ba chiar cu mult mai sănătoase decît principiile democraţiei, pluripartidismului şi libertăţii de exprimare cu care este orbită lumea de azi. Iar adevărata civilizaţie trebuie să o căutăm în specificul Ortodoxiei. „Valorile” civilizaţiei postmoderne în care ne tîrîim ciolanele, nici nu se compară cu valorile civilizaţiei ortodoxe, în care ne-am plămădit ca neam.

Cred că nu mai are rost să comparăm aceste două tipuri de politici. Dintre politica de tip medieval, care este orientată spre desăvîrşirea valorilor unui neam şi cea de tip modern sau postmodern, care se axează pe îndobitocirea maselor şi transformarea noastră în simplu consumatori cu cip, eu cred că trebuie să o alegem pe prima. Aceasta este părerea mea.

loading...